Antemăsurătoare pentru demolări

Prima decizie este dacă lucrarea reprezintă o demolare a unei structuri întregi sau o demontare selectivă, deoarece unitatea de măsură se schimbă în funcție de acest răspuns. Fiecare standard formal cotează o structură întreagă ca un singur articol enumerat sau ca o sumă forfetară, nu ca un volum măsurat. NRM2 Secțiunea de lucrări 3 măsoară demolările ca articol, clasificat ca toate structurile, structuri individuale sau părți de structuri. NZS 4202 permite un singur articol pentru o structură completă, cu dimensiunile, numărul de etaje și construcția descrise. Practica rutieră din Statele Unite plătește îndepărtarea structurilor și a obstacolelor, precum și demolarea clădirilor, ca sumă forfetară, precizând că nu se va efectua nicio măsurare. Astfel, sarcina pentru o clădire întreagă este să descrii și să delimitezi structura, nu să urmărești un metru cub net.

Demolarea selectivă sau parțială măsoară fiecare element existent în unitatea proprie acelui element, exact așa cum ar fi măsurată lucrarea nouă echivalentă, iar NRM2 Secțiunea de lucrări 4 privind modificările, reparațiile și conservarea îi permite metrului-evaluator să aleagă unitatea cea mai potrivită. Elementul determină unitatea: fundațiile și betonul gros de peste 150 de milimetri în volum; plăcile și pavajele de până la 150 de milimetri, plus zidăria, finisajele și acoperișurile, în suprafață; țeava, bordura și profilele în lungime; iar dotările, ușile, ferestrele și fermele în număr. În regiunile imperiale aceleași dimensiuni poartă unități imperiale, cu suprafețele în iarzi pătrați, betonul structural în iarzi cubi, țeava și bordura în picioare liniare, iar dotările la bucată. CESMM4 Clasa D acoperă lucrările de geniu civil, cu degajarea terenului, clădirile, conductele și copacii fiecare în unitatea proprie, calculate net de pe planuri, fără adaos pentru umflare, contracție sau pierderi.

Când demolezi un element, îndepărtezi întregul element existent, toată lungimea, grosimea și înălțimea lui, indiferent de ce lucrare nouă, mai mică, îl înlocuiește. Prin urmare, îndepărtarea se măsoară până la extinderea exterioară a elementului existent, nu până la amprenta redusă a înlocuitorului, un principiu susținut de NRM2 Secțiunea de lucrări 4 și de NZS 4202, care precizează dimensiunile secțiunilor și lungimile elementului existent. Un articol de tip îndepărtare și înlocuire reprezintă două cantități separate: o linie brută de îndepărtare până la extinderea existentă și o linie netă de lucrare nouă până la geometria nouă. Tăierea sau formarea unui gol nou în structura existentă este un articol de sine stătător, niciodată scăzut din îndepărtarea peretelui, deoarece tăierea cu fierăstrăul, sprijinirea, buiandrugii și remedierea reprezintă munci distincte. NRM2 măsoară tăierea golurilor, nișelor, retragerile și umplerile ca articole separate, la articol, suprafață, lungime sau număr, cu tipul și grosimea structurii existente precizate, iar remedierea după îndepărtare se măsoară de asemenea separat.

Pentru lucrările selective măsurate în suprafață sau volum, golurile și cavitățile urmează același prag ca meseria de bază, întrucât se măsoară finisajul sau structura existentă. Regula generală NRM2 deduce întotdeauna golurile de la limitele unei suprafețe măsurate, indiferent de dimensiune, dar în interiorul acelei suprafețe lasă nescăzute cavitățile de 1,00 metru pătrat sau mai puțin și de 0,05 metri cubi sau mai puțin pentru anumite volume. Demolarea unei clădiri întregi nu presupune nicio deducere a cavităților, astfel încât rămâne valabil volumul brut închis sau suma forfetară. Statele Unite nu au un prag codificat pentru cavitățile la demolare, deci deducerea ține de judecata estimatorului.

Odată ce un element este desprins, el ocupă mai mult volum, din cauza golurilor dintre fragmente. Factorul de umflare, sau de afânare, convertește volumul în bancă măsurat în loc în volumul afânat care este încărcat, transportat și descărcat, iar costul transportului este determinat de acel volum afânat sau de greutate. Formula este: afânat egal bancă înmulțit cu unu plus procentul de umflare. O umflare de 67 la sută înseamnă că 100 de metri cubi de placă devin aproximativ 167 de metri cubi de moloz în camion, iar dimensionarea transportului pe baza celor 100 inițiali este cea mai frecventă subcotare din meserie.

Factorii provin din date neutre, în principal tabelele de terasamente FHWA, cifrele US Forest Service FLH 1996, Caterpillar Performance Handbook și Church Excavation Handbook din 1981. Ca valori aproximative de planificare, betonul de pavaj spart se umflă cu aproximativ 67 la sută, betonul cu zgură și piatră fiind mai aproape de 72 la sută; molozul de cărămidă și zidărie cu aproximativ 67 la sută; asfaltul spart cu aproximativ 50 la sută; roca spartă cu aproximativ 50 până la 65 la sută; molozul amestecat și pământul obișnuit sau lutul cu aproximativ 25 la sută, până la aproximativ 35 la sută pentru lutul uscat; iar argila cu aproximativ 40 la sută.

Antemăsurătoarea măsurată rămâne netă. Atât CESMM4, cât și NRM2 măsoară fără adaos pentru umflare, iar estimatorul aplică ulterior umflarea pentru a determina cantitatea de transport sau de container. Eliminarea este adesea recotată la greutate la rampă, deoarece betonul și asfaltul sparte și afânate sunt mai grele pe volum afânat decât solidul lor pe volum în bancă, așa că merită urmărite atât o cale a umflării volumului, cât și o cale a greutății unitare. Eliminarea se achiziționează în containere întregi sau încărcături de camion, sau la greutate la rampă, astfel încât volumul afânat umflat se rotunjește în sus până la următorul container sau încărcătură întreagă. Acea rotunjire este o etapă de achiziție, separată de cantitatea în bancă măsurată, care nu se rotunjește niciodată.

Contractele de demolare fixează un nivel cel mai jos de demolare, care este o informație obligatorie conform NRM2 și schimbă cantitatea în mod semnificativ, întrucât doar suprastructura, placa îndepărtată și fundațiile scoase sunt trei volume diferite. Lucrarea poate ajunge până la suprastructura de deasupra plăcii de la parter, până la fața inferioară a acelei plăci când este îndepărtată, până la fundațiile coborâte la o adâncime precizată sub nivelul terenului, cum ar fi 600 de milimetri sub patul de fundare finit, sau îndepărtarea completă inclusiv subsolurile. Cota de oprire trebuie citită din notele de demolare înainte de a calcula orice volum.

Chiar și atunci când demolarea este un singur articol cu sumă forfetară, estimatorul îl delimitează cu un volum descriptiv pentru a cota manopera, utilajele și transportul. Baza justificabilă este volumul brut închis al clădirii, amprenta până la fețele exterioare înmulțită cu înălțimea totală, inclusiv pereții despărțitori interiori și golurile, fără deducerea cavităților. Acesta este același volum brut închis, cunoscut în practica germană drept umbauter Raum, pe care DIN 277 îl definește ca volumul clădirii până la suprafețele limită exterioare. Volumul interior net subestimează efortul de demolare.

Recuperarea este un credit de cost, măsurat separat, niciodată o deducere din cantitatea de demolare. Articolele recuperabile desemnate în contract, descrise în NRM2 ca materiale care urmează să fie păstrate pentru reutilizare sau să rămână proprietatea beneficiarului, sunt îndepărtate cu grijă, numărate sau cântărite în unitatea proprie, dotările și accesoriile la număr și metalele de fier vechi la greutate, apoi creditate față de cost. Cantitatea de demolare rămâne intactă, deoarece întreaga clădire este oricum demolată. Reciclarea și deturnarea sunt raportate pe flux, cum ar fi beton, metale, lemn și zidărie, și pot fi calculate la greutate sau la volum, atâta timp cât unitatea este consecventă pe tot parcursul, cu excluderea pământului și a molozului de la degajarea terenului. Pragurile sunt specifice fiecărei versiuni: creditul LEED v4 MRc5 Opțiunea 1 acordă un punct pentru o deturnare de 50 la sută pe trei fluxuri și două puncte pentru 75 la sută pe patru fluxuri, în timp ce LEED v4.1 a restructurat calea de două puncte la o deturnare de 50 la sută împreună cu mai puțin de 10 livre pe picior pătrat, aproximativ 50 de kilograme pe metru pătrat, de deșeuri de construcție nouă. Directiva-cadru privind deșeurile a Uniunii Europene stabilește o țintă de recuperare de 70 la sută la greutate pentru deșeurile nepericuloase din construcții și demolări.

Materialele periculoase reprezintă un domeniu adiacent reglementat, măsurat separat de cantitatea de demolare. Eliminarea materialelor care conțin azbest se cuantifică în funcție de tipul de material: tencuielile, izolația, pardoselile și finisajele în suprafață, izolația de pe țevi și tubulatură în lungime, iar eliminarea deșeurilor reglementate facturată la greutatea declarată. Limitele de notificare și de practică de lucru sunt de natură reglementară, nu convenții de estimare. Regula EPA NESHAP din Statele Unite, la 40 CFR 61 Subpart M, stabilește notificarea la 260 de picioare liniare, 160 de picioare pătrate sau 35 de picioare cubi de material cu azbest reglementat, iar OSHA 1926.1101 reglementează practicile de lucru. NRM2 tratează decontaminarea ca articol de sine stătător, astfel încât azbestul este desprins din cantitatea de demolare și cotat în cadrul domeniului de eliminare.

Demolarea parțială lângă o structură care urmează să rămână necesită un sprijin provizoriu pentru structura păstrată, inclusiv eșafodaje de susținere, sprijiniri, traverse de subzidire și șpraițuri înclinate. Aceasta se măsoară ca articol descris la lucrări provizorii, cu elementul susținut, tipul de sprijin și durata descrise, și se cotează separat conform NRM2 Secțiunile de lucrări 3 și 4 și CESMM4, niciodată inclusă în cantitatea de demolare. Zonele de demolare sunt de asemenea protejate și ecranate cu împrejmuiri perimetrale, plase de moloz, ecrane antipraf și învelitori montate pe schele, măsurate în suprafață pentru ecranare și învelitori, în lungime pentru traseul împrejmuirii, sau ca articol, conform prevederilor NRM2 privind cheltuielile preliminare și protecția.

Demolarea descoperă, în mod unic, condiții care nu sunt indicate pe planuri, cum ar fi structuri suplimentare în spatele finisajelor, fundații îngropate sau azbest. Estimatorii adaugă de obicei un provizion pentru aceste necunoscute, adesea în jur de 10 la sută și până la aproximativ 15 la sută la lucrările grele de renovare, dar niciun standard neutru nu fixează procentul, deci ține pur și simplu de judecată. Specificațiile rutiere din Statele Unite adoptă poziția opusă și exclud explicit elementele îngropate necunoscute din suma forfetară, cotându-le ca lucrări suplimentare atunci când sunt întâlnite.

Regatul Unit este cel mai codificat. NRM2 Secțiunea de lucrări 3 măsoară demolările ca articol cu nivelul cel mai jos precizat, Secțiunea de lucrări 4 măsoară îndepărtarea și tăierea în unitatea aleasă de metrul-evaluator, iar lucrările de geniu civil urmează CESMM4 Clasa D, măsurate net, fără umflare în antemăsurătoare. Acesta poartă de asemenea cea mai clară regulă de deducere, cavitatea minimă de 1,00 metru pătrat. În Australia și Noua Zeelandă, NZS 4202 și metoda din Australia și Noua Zeelandă tratează o structură completă ca un singur articol și măsoară demolarea detaliată pe element, cu fundațiile în volum, plăcile și zidăria în suprafață, bordurile în lungime, iar ușile și fermele în număr, cu condițiile de recuperare precizate.

În Europa, VOB Partea C cu DIN 18459 privind demolarea și demontarea facturează după cantitatea efectiv măsurată, Aufmass, a elementului demontat, în rest cu metode naționale. Statele Unite nu au o metodă legală de măsurare: îndepărtarea unei structuri întregi este o sumă forfetară, în timp ce suprafețele selective se iau la iardul pătrat, țeava și bordura la piciorul liniar, articolele la bucată, iar betonul structural la iardul cub, cu umflare din tabelele de terasamente publicate. Canada este un hibrid între metoda canadiană de evaluare a cantităților și practica de șantier americană cu sumă forfetară, asociind adesea planuri în sistem metric cu unități imperiale de eliminare. Lucrările internaționale folosesc unități metrice proprii fiecărui element, fără o clauză armonizată privind cavitățile sau umflarea, astfel încât convenția guvernează umflarea.